• Prima pagina
• Podgorii in Vrancea
• Despre Vrancea
• Biblioteca Podgoreanului
• Contact
• Arhiva
• Harta Site

Structura navigare : Prima pagina · Mic ghid pentru începători · Servirea vinurilor

Servirea vinurilor

Pentru ca vinul sa-si etaleze toate insusirile si sa fie apreciat cum se cuvine, el trebuie pregatit si servit respectand o serie de reguli referitoare la temperatura optima, debusonarea, decantarea (daca este cazul ), folosirea anumitor pahare, etc.

 

Temperatura la care se consuma vinul

Exista o temperatura optima la care se serveste vinul, in scopul punerii in valoare a calitatilor lui olfacto-gustative; aceasta depinde de tipul vinului.

De foarte multe ori, vinurile sunt servite la temperaturi prea scazute sau prea ridicate, fapt ce influenteaza negativ evidentierea unor valoroase insusiri calitative. Fata de temperatura din apartamente si restaurante, cuprinsa, in general, intre 19 si 24 gr C, vinurile trebuiesc aduse in mod treptat la temperaturi scazute .

Ca regula generala cu cat un vin este mai dulce, cu atat el , trebuie servit mai rece, vinurile mai tinere se servesc intotdeauna mai reci decat cele vechi . Nu trebuie uitat faptul ca in timpul servirii, vinul se incalzeste destul de repede in pahar. Astfel un vin servit la 8 gr C intr-o camera cu temperatura de 18 gr C, va ajunge la 10 – 12 gr C dupa cel putin 10 minute.

Pe masura scaderii temperaturii sub 8 gr. C perceptia aromelor scade, iar la 4 gr C papilele devin aproape insensibile; temperaturile mai scazute pot masca defectele vinului si saracia lui in diferiti compusi . Temperatura ridicata amplifica senzatia de dulce, in timp ce la temperaturi scazute sunt accentuate gustul amar, sarat si senzatia de astringenta datorate taninurilor.

Vinurile albe si roze se consuma la temperaturi de 10 – 12 gr C, vinurile albe mai extractive (corpolente), catifelate suporta temperaturi de 13-14 gr C.

Racirea vinurilor albe urmareste exaltarea prospetimii si fructuozitatii. .O temperatura optima permite buchetului vinului sa degajeze cu maximum de intensitate. Pentru a putea fi racite, sticlele cu vin vor fi introduse in frigider sau in frapiere, umplute pe jumatate cu gheata si apa; timpul necesar pentru a frapa astfel vinul depinde de temperatura la care s-a pastrat anterior sticla ci vin. In cazul racirii vinului in frigider acesta nu trebuie pastrat prea multe ore. Nu se recomanda introducerea sticlelor in congelator, intrucat racirea brusca este defavorabila vinului ( se pierde din buchetul specific vinului, se accentueaza unele defecte, se pot produce spargeri de sticle). De asemenea, nu este indicata nici introducerea cuburilor de gheata in vinul din pahar.

Vinurile spumante (sampanie, Asti spumante, Muscat spumant etc) se servesc la temperaturi de 6-8 gr C. Aceasta temperatura permite o perlare (degajare a bulelor) de lunga durata.

Vinurile rosii se servesc la 15 – 16 gr C. Vinurile rosii mai usoare, cu un extract ceva mai redus (ex: Babeasca neagra de Nicoresti) au de castigat daca sunt consumate la temperaturi mai scazute, cuprinse intre 12-14 gr C, care la pastreaza fructuozitatea. Vinurile rosii extractive, corpolente, vechi, mai bogate in tanin, se vor consuma la temperaturi de 17 – 18 gr C.

Daca vinurile rosii au fost pastrate in pivnite la temperaturi mai scazute (10 – 14 gr C) ele vor fi aduse din timp pentru ridicarea temperaturii; daca timpul este scurt, se poate aplica pe sticla un servet inmuiat in apa calda, sau dupa ce a fost pus in pahar, se agita usor dupa care paharul este tinut cateva momente in maini pentru a-i transmite putina caldura. Se va evita apropierea de surse de caldura, care provoaca o supraincalzire a sticlei; un vin rosu supraincalzit este compromis iremediabil.

Nu se recomanda nici mentinerea sticlei cu vin rosu sub robinet cu apa calda. Intrucat ridicarea temperaturii nu va fi decat partiala. Daca vinurile rosii au fost patrate la temperaturi mai ridicate decat cele optime, ele vor fi racite la fel ca si cele albe, dar un timp mai scurt.

Datele prezentate sunt relative pentru ca un vin la 18 gr C va fi perceput intr-un anumit fel in plina caldura estivala si in alt fel intr-un loc racoros. In general, cu cat temperatura din mediul exterior este mai ridicata, cu atat vinul trebuie servit mai rece.

 

Debusonarea

Debusonarea sticlelor reprezinta operatia de scoatere a dopurilor de la sticlele cu vin.Se foloseste tirbusonul universal cu spirala, simplu sau cu parghie, lavaliere etc. Tirbusonul simplu cu tractiune manuala necesita un efort mare care poate contribui la agitarea vinului si tulburarea acestuia in cazul existentei unui depozit. Mai intai se detaseaza partea superioara a capsulei prin decupare cu lama de care dispune tirbusonul sau cu lama unui cutit. Urmeaza stergerea cu grija a suprafetei dopului si a sticlei, cu o panza curata. Tirbusonul este plasat estfel incat varful sa se afle exact in mijlocul dopului si se introduce prin invartire. Nu se apasa decat la prima invartitura. Daca se va apasa pe tirbuson in timpul tuturor rotatiilor exista riscul ca acesta sa devieze si dopul sa se sfarame. Se introduce spirala in mijlocul dopului – nu se invarteste sticla – fara a-l strapunge.

In cazul tirbusonului cu parghie, acesta se sprijina pe gatul sticlei si se scoate dopul cu atentie pentru a nu se rupe, dupa care, cu acesta si cu un servet din panza curata se curata inca o data marginea gatului sticlei. Dupa aceasta se miroase dopul pentru a controla daca nu prezinta mirosuri straine ( de mucegai, de otet etc) care pot fi transmise vinului.

 

Decantarea

Decantarea este operatia de separare a depunerilor care se formeaza in interiorul sticlelor cu vin vechi, mai ales rosu.

Exista o legatura intre invechirea vinurilor in sticla si formarea unor depozite ( tartrati, drojdii, substante proteice ) aspectul lor fiind mai putin agreabil.

Daca dupa degustare se constata ca vinul nu si-a pierdut insusirile valoroase, inainte de a fi servit se supune unei operatii de decantare, de transfer din sticla intr-o carafa, permitand separarea vinului de depozit.

Decantarea permite o buna oxigenare a vinurilor mature, permitand exprimarea celor mai subtile arome. Sticlele de depozit se aduc din pivnita (unde au stat in pozitie orizontala) cu 24 – 48 ore inainte de servire. Si se lasa in pozitie verticala, timp in care depunerile ajung la baza. Decantarea se face intr-o carafa care trebuie sa aiba aceeasi temperatura cu a vinului.

Se prinde carafa in mana stanga si sticla cu vin in mana dreapta, se aseaza partea superioara a sticlei pe marginea carafei tinuta inclinat si se lasa vinul sa curga usor pe peretii acesteia. Cand acesta incepe sa se tulbure, se incetineste turnarea, iar cand apar depuneri, se ridica sticla de pe carfa. Pentru a putea urmari deplasarea depunerilor in timpul decantarii, de la baza sticlei spre varful acesteia, se recomanda ca operatia sa se execute la flacara unei lumanari.

In cazul sticlelor cu vin cu depuneri mici, ele pot fi aduse din pivnita in pozitia culcata, in care au stat, cu ajutorul unor cosulete speciale din rachitasau metalice. In acest caz decantarea se realizeaza dupa scoaterea dopurilor cu mare atentie, la turnarea vinului direct in pahare.

Vinurile rosii cu depuneri de culoare pe peretii sticlei, reprezentand asa zisa “camasa a vinului”, aderenta, constituie o dovada a “patinei timpului”. Astfel de vinuri vor fi servite ca atare. O atentie deosebita se va acorda si sticlelor prafuite, ca urmare a pastrarii indelungate; ele vor fi folosite in starea in care se afla, ca dovada a vechimii lor.

Print 20.11.2006. 11:59

© VinuriDeVrancea.ro Toate drepturile rezervate.